Doi bărbați, două neveste, doi copii și patru biciclete


Totul a început în săptămâna de dinaintea unei ieșiri cu cortul la pădure. Ne hotărâsem să ieșim eu cu soția și fetița și cumnatul împreună cu soția și juniorul. Eram extatici amandoi, eu și Nelu, pentru că nevestele acceptaseră acea ieșire după lungi insistențe care au durat trei luni, două săptămâni și patru zile.

Am pregatit totul în cel mai mic detaliu. De la cort la sacii de dormit, de la provizii la apa, de la ustensile pentru gătit la iluminat pe baterii cu încărcare solară… totul era pregatit încă de luni, deși noi trebuia să plecăm vineri. Marți, vine nevastă-mea la mine împreună cu Amalia, fiică-mea. Amândouă aveau privirea aia care prevestea bătăi de cap pentru mine. Am suspinat cu amar pentru că știam ce urmează.

-Mihai, trebuie să apreciezi că am făcut un sacrificiu enorm acceptând să ies cu cortul…

Hmmmm, m-a luat așa direct punând în balanță sacrificiul ei. Deci mă aștepta o cerere sau doleanță cel puțin egală . Ce e drept e că a trecut enorm de mult peste neplăcerea pe care i-o provoacă numai gândul de ieși cu cortul, așadar, nu am ce face și accept orice propunere sau cerere ar putea urma. Doar să ieșim cu cortul.

-Știi, eu și Amalia am vrea să luam bicicletele cu noi. Să ne plimbăm prin pădure.

-Păi bine, și acuma veniți să ziceți? Cum ducem bicicletele acolo? Le agăț cu sfoară după mașină sau cum? Le trimit pe curier?

-Nu știu. Găsești tu o soluție!

Mda. Eterna replică. Găsești tu o soluție. De asta există bărbați pe lumea asta, ca să găsească soluții. Amândouă au plecat mulțumite că nu am comentat prea mult și că nu am reacționat nervos precum se așteptau. Nici nu aveam cum altfel pentru că mi se blocase creierul. Ei lasă, că vă vine vouă rândul, îmi ziceam eu. Dar până în momentul ăla eu trebuia să găsesc o soluție să ducem și bicicletele cu noi. Păi de ce nu? Haide să ducem și frigiderul și cabina de duș? Am intrat morocănos în atelier și am început să meșteresc ceva tot mormăind nemulțumit. După nici cinci minute apare și cumnatu-meu în ușa atelierului. Nici el nu era într-o stare mai bună că mine. Hmmmm, îmi zic eu, ceva e putred în Danemarca. Nu am apucat să intru prea tare în supozițiile mele că Nelu îmi și zice:

-Mihai e jale, ajută-mă. Lena și Andrei vor să luăm bicicletele cu noi la pădure.

Booom. A explodat bomba. Deci era evident că e o conspirație internațională. S-au vorbit între ele să ne frece nervii cu bicicletele astea.

-Nu știu Mihai. Dar am senzația că de fapt nu vrea sa meargă cu cortul și acuma bagă tot felul de motive ca să dea înapoi.

-Să stii că și eu am bănuiala asta. Mai ales că Moni a acceptat destul de greu să vină cu cortul și acuma a insistat și ea să-mi ceară biciclete. Tare cred că dacă nu îi duc bicicleta o să spună că nu mai merge.

-Păi haide să găsim o soluție, dacă au acceptat să vină, atunci să vină, îmi zise el îndreptându-se spre bucătărie adulmecând aburii de cafea proaspăt făcută.

Ne-am pus fiecare câte o cană sănătoasă de cafea și ne-am așezat la un brainstorming “gugălistic” cum îi spun eu. După nici jumătate de ora de căutări pe internet am ajuns amândoi la concluzia că cea mai bună soluție pentru noi este AutoGedal, adica liderul pe piață în domeniul cârligelor de remorcare și al suporturilor pentru biciclete. Eu, din instinct de blogger, am început să frunzăresc magazinul online pentru a vedea cum este organizat. Îmi pot forma o părere despre un magazin online și din felul în care proprietarii au acordat atenție micilor detalii care atrag clienții. Am eu o vorbă: Degeaba ai produse bune dacă ajung greu la ele din cauză că îți e dezorganizat magazinul. Însă nu e cazul pe AutoGedal. Site-ul e bine pus la punct din toate punctele de vedere.

Cumnatu-meu căuta un suport de biciclete pentru haion. Eu, în schimb am ales să cumpăr înainte de toate un cârlig de remorcare și de abia după aceea să montez suportul de biciclete pe el. Îmi veți zice că puteam să aleg și eu precum cumnatu-meu. Însă eu vreau ca undeva în viitor să ne cumpărăm o rulotă, astfel că alegerea mea a fost mai mult decât potrivită.

Dupa ce am ales și suportul de biciclete cu prindere pe cârlig am plasat comanda și amandoi ne-am retras spre atelier ca să meșterim ceva. La nici cincisprezece minute am fost sunat de către un reprezentant al magazinului pentru confirmarea comenzii. Pachetul nostru avea să ajungă în maxim 48 de ore, și așa a și fost.

Joi la ora 11 eu și cumnatu-meu stăteam cu telefoanele în față și urmăream tutorialele de pe canalul de youtube al Autogedal, de unde am luat informații folositoare despre montarea cârligului de remorcare și a suporturilor pentru biciclete. Intr-o ora și jumatate eram triumfători. Nevastă-mea, fiică-mea și cu cumnată-mea priveau necăjite de pe terasă cum eu și Nelu exultam ca doi copii.

Le dejucasem planul parșiv de a da înapoi de la escapada noastra cu cortul. În acel moment nu mai aveau ce să facă. Cel putin așa credeam noi. Au mai incercat diverse metode subversive cum ar fi: vor fi gândaci, o să fie frig, dacă vin lupii, sunt fantome în pădure. Însă eu si Nelu ne-am dotat cu un sistem performant anti gândaci, anti frig, anti lupi, anti fantome și anti orice ar fi putut ele să scornească pentru a nu mai veni la pădure. Așa ceva nu concepeam nici unul dintre noi. Au acceptat să vina deci aveau să vină. Așa am ținut-o toată ziua de joi și vineri până la prânz când am plecat spre aventură.

Cel mai haios lucru s-a intamplat însă acolo în pădure, în frumoasa noastră poiană de la cota 900, în momentul în care fetele plus nepotul își pregăteau bicicletele pentru plimbare, în timp ce eu și Nelu instalam corturile. Le-am văzut pregatite de biciclit și am zâmbit cu subînțeles amândoi.

-Tatiii, îmi sunt dezumflate roțile la biță.

Asta fu fiica-mea.

-Și la mine, zice cumnata.

-Mihaaaai, striga nevastă-mea imediat ce vede rotile de la bicicletă dezumflate.

Nepotu prindea gandaci. Nu îl interesa prea tare pe el că are roțile dezumflate.

Eu și cumnatu ne astupam de râs stând cu spatele la ele. Auzind că se apropie de noi, cu nervii în pioneze toate trei, m-am întors și am zâmbit larg.

-Nu vă mai agitați că oricum nu puteți să plecați de aici la pensiune cu bicicletele. Nu am nici o pompă ca să umflăm roțile. Nici eu, nici Nelu.

Șoc și groază. Auzisem joi seara o discuție între ele. Plănuiseră ca imediat ce am ajuns în poiană să își ia ghiozdanele pregatite dinainte și sa anunțe că vor sa se plimbe în pădure cu bicicletele. Planul presupunea ca nevastă-mea, fiică-mea, cumnata și nepotul să coboare la pensiunea din vale și să se cazeze acolo, lasându-ne pe mine și pe Nelu să ne bucuram noi de iesirea cu cortul, pentru că nouă ne place și lor nu. Așa că, drept măsură coercitivă, am decis să le dezumflu roțile și să uit intenționat pompele de bicicletă acasă, inclusiv pe cea din mașină.

Nevastă-mea se întoarse spre Lena și zâmbi învinsă.

-Asta e, Lena. Ne-au făcut-o de data asta!

A fost un weekend de pomină, plin de aventuri haioase dar am să vă povestesc despre el altă dată. Țin doar să vă mentionez că duminică seara la coborare de pe munte, am facut până și eu și cumnatul. Roata de rezerva îmi era dezumflată iar mașina lui Nelu nu are roată rezervă. Iar pompă pentru umflat roata de rezervă nu aveam, și nici kitul de reparații nu îl gaseam deși știam că trebuie să fie în trusă. Moni, Lena, Amalia și Andrei stăteau pe marginea drumului și râdeau de noi. Am anumite bănuieli că a fost o mica răzbunare la mijloc, dar în acele momente puteam doar să îmi pun o singură întrebare și anume:

Oare la Autogedal găsesc mini compresoare cu alimentare de la bricheta mașinii?

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s