Cafeaua de dimineata


Nu stiu cum sunteti voi dimineata dupa ce va treziti dar eu, pana nu beau o cafea dubla, tare, aburind imbietoare, nu sunt deloc sociabil. Ba chiar prietenii spun ca dimineata ar trebui sa port un semn de atentionare de genul…

Auzi dom’le la ei… Musca!!! Cel mult marai si latru dar nu musc. Niste neseriosi! Dar haide sa vad cati dintre voi sunteti morocanosi dimineata. Cati aveti nevoie de liniste si pace pana reusiti sa va beti cafeaua. Hai… mainile sus!

Ei bine,  asa sunt si  eu. De abia dupa ce imi beau cafeaua reusesc sa imi duc creierul la un 80 la suta din capacitatea normala de functionare. Restul de 20 la suta e rezerva tactica! Dar cel mai bine ar fi sa va povestesc cum a decurs dimineata zilei de azi.

 Ma trezesc foarte devreme si sunt foarte morocanos. Creierul imi functioeaza la un 15% din capacitatea lui normala. Va spun sincer,  Mai mult de atat nici nu sper in primele 5 minute de la desteptare. Ma duc inspre baie izbindu-ma de toate tocurile de usa. Cu degetul mic de la piciorul stang descopar ca avem si prag.  La baie reusesc intr-un final sa ma recunosc in oglinda, sa inteleg cine sunt si ce caut acolo, si sa repornesc inca un 10% din creier. Cu 25% am incredere in mine sa incerc sa ma spal pe dinti sa ma barbieresc fara sa imi cauzez vreo fatalitate.

Partea cu imbracatul merge tare prost insa la 25 la suta. Imi ia vreo 5 minute sa inteleg ca nu am ce sa bag in sutien. Si ca si cum nu ar fi de ajuns, plin de furie il mai si arunc pe geam. De-ati sti voi cat are sa ma coste gestul asta. Are sa ma omoare Moni.

 Dupa ce termin rutina de dimineata, ma extrag din baie si ma indrept tiptil catre bucatarie cautand fricos in stanga si in dreapta dusmanul de clasa. Nu, nu e vorba despre soacra-mea! E vorba despre pisica!Nu radeti!  Fiinta aia a fost  trimisa din iad sa ma pedepseasca pentru oarece pacate dintr-o viata anterioara. Daca nu sunt atent imi taie calea, sare sa  ma zgarie, ma musca de glezna incercand sa ma asasineze. Si asta in fiecare dimineata de uneori imi e frica sa ies din camera.

Creierul imi intra in alarma, si capacitatea de lucru creste la jumatate cand am vazut pisica. Doarme acolo! Ma duc spre bestie, o privesc, respira, e vie si nu incearca sa ma omoare. Aaaah, ce i-as mai face!!!Dar nu pot. Oricat mi-as dori, nu pot. Daca animalul pateste ceva e motiv de divort. Si am mai comis-o astazi o data. Cum adica cum am comis-o? Sutienul de firma aruncat pe geam.

Asa ca, o las in pace si ma duc inspre bucatarie. Pentru ca am nevoie disperata de… o… Cafea!

Incerc cu disperare sa deschid espresorul de cafea. Insa nu merge. Tipic mie.

E clar…  E blestemul pisicii, imi zic.

Si incerc din nou sa deschid espresorul. NIMIC din nou. Cumva, inca un 1 la suta din creier a repornit si ma avertizeaza :

Vezi mai ca se deschide invers! Normal ca se deschide invers! Era evident!

  Ca orice om intrat in sevraj, apuc cutia cu cafea macinata din dulap, o deschid si inspir ca un apucat. Inauntru… NIMIC, nothing, niente, nada, genune…Doar un biletel frumos impaturit pe care scria:

Iubi, iar ai uitat sa cumperi cafea. Am folosit eu ultimele ramasite. Este cafea la magazinul din colt, Sa te imbraci gros ca e frig afara! Te pup dulce!  Te iubesc

Brusc creierul meu porneste la 100%. Si lucrul acesta nu s-a mai petrecut de vreo zece de ani!

Ce credeti voi ca a reusit sa ma trezeasca pe deplin?Sutienul nevesti-mii pus peste camasa? Ca nu mai avem cafea boabe sau cafea macinata? Nici una, nici alta!

Va spun eu. E  biletelul  sotiei mele, lasat in cutia de cafea, biletel care imi aminteste  de felul in care ne lasam in joaca mesaje  acum zece ani de zile cand ne-am cunoscut. Puneam fiecare biletele in locurile cele mai neobisnuite stiind sigur ca celalalt le va  descoperi. Si… asa mi-am amintit! Astazi, noi implinim 13 ani de cand suntem impreuna! Treisprezece ani…

Vedeti voi uneori ne luam cu treburile cotidiene si intram intr-o rutina enervanta…Du-te vino, hai acasa, du-te la lucru, ia copilul de la scoala, plateste facturile, fa cumparaturi… incat, uitam! Uitam de noi!Si mai grav, uitam de cei de langa noi! Uitam de ceea ce ne defineste in relatie… si ca relatie!

De, fluturi in stomac, buchete de flori,de acea… scanteie minunata care ne tinea de cald in timpul serilor reci de toamna. Uitam! De asta e bine ca macar unul din  doi sa isi aminteasca si sa aduca in prezent emotia inceputurilor.

Citesc continuarea mesajului lasat de Moni si o fac avand lacrimi in ochi!

Mihai,am glumit cand am zis s amergi la magazin dupa cafea, dar imi doresc sa citesti acest mesaj in timp ce observi cutiile de cafea Etolia de sus de pe raft, le-am cumparat alaltaieri de la un magazin online cu cafea de specialitate!, sper sa iti placa.

Iar partea finala a mesajului ma prinde cu lacrimi in ochi

Apropos, pui. LA multi ani noua”

PS. Sper ca nu i-ai facut vreun rau pisicii!

Cum sa n-o iubesc? Hm? Cand, stiind cat de mult iubesc cafeaua, ea s-a gandit ca sa imi ofere drept cadou pentru aniversare doua cutii de cafea Etolia! Si e minunata aceasta cafea care parca acum zece minute a fost prajita. Aromele sale te fac sa uiti de tot si de toate si sa te bucuri ca esti aici si acum, traind momentul, savurandu-i esenta!

LA MULTI ANI NOUA, TE IUBESC!

Articol participant la concursul Superblog

One comment

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s